Friday, March 1, 2013

I still remember you


Hundreds and thousands
Of days and the words that would fill them
Will not be enough
To tell of
The moments that let themselves
    wanted for so long,
But perished faster than the snowflakes
    melted on your hand that day.

That, which I longed for,
For months so quickly lost to the past,
That, which after I just wanted to want to forget
But really did not - still haunts me for years to this day.
Like a bad dream bothering a child just awaken.
Too real, too different, too intense,
    yet too soon to let it go.

And then, being afraid to be back my old self,
Or maybe because of it.
I ran.

I still think
Of our kiss, yours – shy but courageous.
You called my name, every time a new name.
Sounding fit for the newer me, never the same.

And it came to pass, flown by the rushed currents of time.
A chance we got once, removed from before us
Before we could answer.

Why?
Why do we smile if it hurts inside?
Why do we try to raise our hurt self through the pain?
Forget, cling back to life?

I still remember you.
One moment in the light of a winter
Here, under the stars.



Sub stele

Sute şi mii
 de zile şi cuvintele ce le-ar umple,
 nu vor ajuge
     să spună despre
     clipele ce s-au lăsat
     dorite pentru atâta vreme,
dar au disparut mai repede decât fulgii
  topiţi pe mâna ta în acea zi.

Ea, după care am tânjit,
    pentru luni atât de repede pierdute trecutului,
 ea, pe care după mi-am dorit să o uit,
 dar nu am putut - mă urmăreşte de ani, până-acum.
Ca un vis rău hărţuind un copil tocmai trezit,
Prea real, diferit, prea intens
  şi recent ca să poată să-l alunge.

Si apoi, speriat de-a mă-ntoarce în pielea-mi,
   sau poate chiar din acest motiv,
 am fugit.

Inca mi-amintesc
    de acel sărut, al tău - cuminte, dar curajos.
M-ai strigat, cu fiecare dată un nou nume,
    numit pe potriva noului eu, niciodată acelaşi.

Si-a venit, doar sa treacă, dusă de curenţii timpului.
O singură şansă, furată,
    înainte să putem răspunde.

De ce?
De ce zâmbim când încă doare-năuntru?
De ce încercăm sa ne-nălţăm fiinţa lovită - prin straturi de durere?
Sa uităm, sa ne-agăţăm de viată?

Incă mi-aduc aminte de tine.
O clipă în lumina unei ierni,
    aici, sub stele.